Milostivire şi răscumpărare

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Textul pe care l-am ascultat ne vorbeşte despre milostivirea lui Dumnezeu care se realizează în răscumpărare, adică în mântuirea care ne-a fost dăruită cu sângele Fiului său Isus (cf.1Pt 1,18-21). Cuvântul „răscumpărare” este mai puţin folosit, şi totuşi este fundamental pentru că indică eliberarea cea mai radicală pe care Dumnezeu o putea realiza pentru noi, pentru toată omenirea şi pentru întreaga creaţie. Pare că omului de astăzi nu-i mai place să se gândească la faptul că este eliberat şi mântuit de o intervenţie a lui Dumnezeu; de fapt, omul de astăzi se înşeală cu propria libertate ca forţă pentru a obţine totul. Se şi laudă cu asta. Dar în realitate nu este aşa. Câte iluzii sunt vândute sub pretextul libertăţii şi câte noi sclavii se creează în zilele noastre în numele unei false libertăţi! Atâţia, atâţia sclavi: „Eu fac asta pentru că vreau s-o fac, eu iau droguri pentru că-mi place, sunt liber, eu fac ailaltă”. Sunt sclavi! Devin sclavi în numele libertăţii. Noi toţi am văzut persoane de acest gen care la sfârşit ajung la pământ. Avem nevoie ca Dumnezeu să ne elibereze de orice formă de indiferenţă, de egoism şi de autosuficienţă.

Cuvintele apostolului Petru exprimă foarte bine sensul noii stări de viaţă la care suntem chemaţi. Făcându-se unul dintre noi, Domnul Isus nu numai că asumă condiţia noastră umană, ci ne înalţă la posibilitatea de a fi fii ai lui Dumnezeu. Cu moartea şi învierea sa Isus Cristos, Miel fără pată, a învins moartea şi păcatul pentru a ne elibera de stăpânirea lor. El este Mielul care a fost jertfit pentru noi, pentru ca noi să putem primi o viaţă nouă formată din iertare, din iubire şi din bucurie. Sunt frumoase aceste trei cuvinte: iertare, iubire şi bucurie. Tot ceea ce El a asumat a fost şi răscumpărat, eliberat şi mântuit. Desigur, este adevărat că viaţa ne pune la încercare şi uneori suferim pentru asta. Totuşi, în aceste momente suntem invitaţi să ne îndreptăm privirea spre Isus răstignit care suferă pentru noi şi cu noi, ca dovadă sigură că Dumnezeu nu ne abandonează. Oricum, să nu uităm niciodată că în necazuri şi în persecuţii, ca şi în durerile zilnice suntem mereu eliberaţi de mâna milostivă a lui Dumnezeu care ne ridică la sine şi ne conduce la o viaţă nouă.

Iubirea lui Dumnezeu este nemărginită: putem descoperi semne mereu noi care indică atenţia sa faţă de noi şi mai ales voinţa sa de a ajunge la noi şi de a ne preceda. Toată viaţa noastră, deşi este marcată de fragilitatea păcatului, este pusă sub privirea lui Dumnezeu care ne iubeşte. Câte pagini din Sfânta Scriptură ne vorbesc despre prezenţa, despre apropierea şi despre duioşia lui Dumnezeu faţă de fiecare om, în special faţă de cei mici, cei săraci şi cei necăjiţi! Dumnezeu are o mare duioşie, o mare iubire faţă de cei mici, faţă de cei slabi, faţă de cei rebutaţi de societate. Cu cât suntem mai în nevoie, cu atât privirea sa asupra noastră se umple de milostivire. El simte o compasiune milostivă faţă de noi deoarece cunoaşte slăbiciunile noastre. Cunoaşte păcatele noastre şi ne iartă; iartă mereu! Este atât de bun, este atât de bun Tatăl nostru.

De aceea, iubiţi fraţi şi surori, să ne deschidem Lui, să primim harul său! Pentru că, aşa cum spune Psalmul, „cu Domnul este milostivirea / şi mare este cu el răscumpărarea” (130,7).

* * *

După audienţa jubiliară, Sfântul Părinte i-a salut pe pelerinii din România, însoţiţi de patru episcopi, cu următoarele cuvinte:

„Adresez un cordial salut pelerinilor din România însoţiţi de câţiva episcopi în pelerinaj la Roma cu ocazia Anului Sfânt al Milostivirii. Iubiţi fraţi şi surori, a înfăptui milostivirea înseamnă a sluji viaţa şi comuniunea. Fiecare dintre noi poate fi ferment de viaţă şi mijloc de comuniune în familia sa, la locul de muncă, în parohie şi în grupul de apartenenţă. Vă invit să fiţi în viaţa zilnică un semn vizibil al milostivirii lui Dumnezeu care nu lasă pe nimeni în singurătate şi în nevoie. Întăriţi prin rugăciune şi prin fapte de caritate, să mergem înainte împreună cu toţi creştinii pe drumul spre unitate. Vă binecuvântez din inimă pe voi şi familiile voastre. Contez pe rugăciunile voastre pentru mine. Lăudat să fie Isus Cristos!”.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu