Grupul carismatic SHALOM

„Unitatea de bază a Comunităţii este Fraternitatea, în cadrul căreia este posibilă o împărtăşire reală a vieţii, marcată de momente esenţiale, ca: rugăciunea comunitară, drumul de creştere, celebrarea şi adoraţia euharistică, formarea, evanghelizarea şi slujirea”(Regula de viaţă, art. 17).

I. ISTORIC

Grupul de rugăciune carismatică „Shalom” din Bacău – care actualmente este Fraternitate în formare – s-a născut cu efuziunea din ziua de 15 iunie 2003, când alături de fraţii şi surorile din Grupul de rugăciune „Misericordia” din Bucureşti, un număr total de 50-60 de persoane au făcut experienţa Rusaliilor personale.

În calitate de Grup de rugăciune din Reînnoirea Carismatică Catolică, Grupul „Shalom” a început să se formeze din toamna anului 2002, însă istoria sa se înrădăcinează într-o experienţă care începe încă din anul 1993, când un grup de tineri catolici, între 18 şi 20 de ani, au simţit în inimă să se adune şi să se roage împreună, înflăcăraţi fiind de stilul primelor comunităţi creştine despre care se vorbeşte în Faptele Apostolilor şi în Epistolele Sf. Paul. Una dintre membrele acelui grup, ne-a lăsat scris: „Fără să ne dăm seama, visam în adâncul sufletelor noastre la o comunitate care să reunească sub acelaşi acoperiş toate stările de viaţă: celibatari, familişti şi persoane consacrate. O comunitate în care să se pună totul în comun, atât spiritual cât şi material, trăind într-o singură inimă şi având vie şi vizibilă în mijlocul ei prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt” (M.F.).

Cu permisiunea parohului de atunci, pr. Ştefan Erdeş, aceşti tineri au început să se întâlnească pentru a se ruga împreună, ori în biserică, ori în spaţiile puse la dispoziţie de parohie, ori prin casele sau apartamentele lor. Pr. Cristinel Fodor, pe atunci vicar în parohia din centru, le-a fost alături şi Domnul chiar s-a servit de Sfinţia Sa pentru a da entuziasm şi imbold în direcţia descoperirii chemării personale a acestor tineri. În aceeaşi mărturie, această tânără scrie: „Părintele Cristinel Fodor (responsabil pe atunci cu tinerii din parohie), a venit în curtea bisericii pentru a mai schimba o vorbă cu noi. Ţinea în mâini o carte pe care ne-a prezentat-o cu entuziasm, arătându-ne la cuprinsul ei că vorbea inclusiv despre o comunitate carismatică în care oamenii trăiau ca pe timpul primilor creştini, exact aşa cum ne doream noi” (M.F.).

Cu trecerea anilor, tinerii aceştia s-au orientat în diferite direcţii: facultate, serviciu şi chiar spre viaţa consacrată. De aceea, au trebuit să întrerupă întâlnirile lor frecvente, împrăştiaţi fiind prin ţară, dar şi peste hotare. Însă, dorinţa de a fi un grup şi de a sta împreună le-a rămas mereu în inimă, astfel încât în perioada 1996-2002, atunci când reveneau la Bacău în vacanţa de vară, au continuat să se întâlnească şi să se roage împreună, într-o garsonieră din oraş.

În anul 2001, între 4-8 august, a avut loc la Timişoara, Întâlnirea Naţională a Tinerilor Catolici şi, deoarece pe neaşteptate unul dintre conferenţierii grupurilor tematice a trebuit să lipsească, organizatorii au făcut apel la Pr. Provincial al Franciscanilor Conventuali cu rugămintea să trimită de urgenţă un preot care să ţină două conferinţe („Bucuria în Sf. Scriptură” şi „Frica în Sf. Scriptură”). A fost trimis pr. Victor-Emilian Dumitrescu care, înaintea fiecărei conferinţe, a făcut un moment de laudă spontană şi de invocare a Duhului Sfânt asupra celor prezenţi, astfel încât să fie Duhul cel care să le vorbească tinerilor şi în acelaşi timp să le deschidă inimile. Pr. Victor avusese încă din timpul în care îşi făcea studiile în Italia o puternică experienţă spontană a efuziunii Duhului Sfânt şi petrecuse mai mulţi ani într-o Comunitate din Reînnoirea Carismatică Catolică din Roma.

Domnul însă lucra deja pentru viitorul grup carismatic din Moldova, făcând ca printre tinerii veniţi la Timişoara şi prezenţi în sală la conferinţele pr. Victor să se numere şi o tânără din Bacău care, atinsă de cuvintele auzite şi de momentul de invocare a Duhului Sfânt, s-a simţit îndemnată să-l caute pe pr. Victor pentru a-i cere ajutorul în direcţiunea spirituală. Astfel, după câteva luni, îl contactează la telefon şi-i cere o întrevedere, urmând ca după aceea, la un interval de o lună sau două, să vină pentru aceste colocvii.

La începutul verii anului 2002, la unul din colocvii, această tânără aduce la cunoştinţă pr. Victor că un grup de tineri, în timpul vacanţei de vară, se întâlneşte în fiecare duminică pentru 2-3 ore de rugăciune, într-o garsonieră din Bacău, grup din care făcea parte şi ea. La auzul acestui lucru, pr. Victor, simte în inimă îndemnul: „Mergi!” şi astfel se autoinvită şi participă în duminica următoare la această întâlnire de rugăciune. Era vorba despre acel grup de tineri, început în 1993, şi despre care s-a vorbit mai sus, tineri care, nereuşind să se mai întâlnească atât de des ca odinioară, se mulţumeau acum să se întâlnească măcar în timpul vacanţelor, atunci când mai reveneau pe acasă de la studii sau de la muncă.

Întâlnirea de rugăciune a acestor tineri, consta pe vremea aceea în recitarea Sf. Rozariu şi în împărtăşirea spirituală a experienţelor pe baza unui text din Sf. Părinţi sau din alte cărţi de spiritualitate, pregătite pe bileţele, fiecare extrăgând la nimereală un bileţel şi reflectând cu voce tare asupra textului primit. Încă de la prima întâlnire cu aceşti tineri, aflaţi în căutare din anul 1993, pr. Victor a dat mărturie despre Duhul Sfânt în viaţa sa şi a creştinului în general, iar la a doua întâlnire cu ei a făcut aceeaşi experienţă de rugăciune spontană şi de invocare a Duhului Sfânt ca la Timişoara. Grupul a continuat să se întâlnească astfel de-a lungul întregii veri.

La sfârşitul acelei vacanţei, ca în fiecare an, grupul s-a disipat, tinerii plecând fiecare în direcţiile lor. Însă, de data aceasta, pr. Victor a propus continuarea întâlnirilor duminicale cu cei care rămâneau în Bacău, găsind şi un loc potrivit pentru aceasta la Mănăstirea surorilor din Congregatio Jesu din Luizi-Călugăra (localitate de lângă Bacău). Încetul cu încetul, grupul a crescut şi veneau la rugăciunea de duminică după-amiază nu numai persoane din Bacău, dar şi din Oneşti, Galbeni, Nicolae Bălcescu, persoane de diferite vârste, studenţi sau salariaţi.

Odată cu aprobarea verbală primită din partea Episcopului Diecezei de Iaşi, Mons. PETRU GHERGHEL, în urma unei scrisori oficiale care i-a fost adresată de către pr. Victor în 25 septembrie 2003, Grupul a fost primit să se roage în Biserica parohială „Sf. Cruce” din Bacău. Mai târziu, tot cu aprobarea Episcopului, în primăvara anului 2004, Grupul s-a mutat în bisericuţa romano-catolică „Sf. Nicolae” din Bacău, parohie în care a rămas până în prezent.

Prima experienţă deosebită a Grupului a fost participarea la Reşiţa la Seminarul de vindecare interioară ţinut de către Tarcisio Mezzetti, venit din Italia – unul dintre iniţiatorii Comunităţii Magnificat – în perioada 5-12 aprilie 2003, moment de puternică experienţă carismatică, organizat de către Agneza Ţîmpu, care a venit cu un grup de persoane din Bucureşti. A urmat apoi primul Seminar de Viaţă Nouă în Duhul Sfânt la Bacău, început în decembrie 2002 şi culminând în ziua de 15 iunie 2003, la Bucureşti, unde rugăciunea de efuziune a fost împreună cu cea a Grupului „Misericordia”, înfiinţat între timp de Agneza Ţîmpu şi fiind ajutaţi tot de fraţii din Comunitatea Magnificat, veniţi special pentru aceasta.

Grupul carismatic din Bacău a avut nevoie de mai mult timp pentru a discerne voinţa lui Dumnezeu în privinţa aderării acestuia la drumul comunitar propus de Comunitatea Magnificat. În primul rând, pentru membrii grupului a fost determinantă experienţa comunitară carismatică pe care au făcut-o în Italia, împreună cu alţi fraţi din actuala Fraternitate  „Misericordia” din Bucureşti, atunci când au participat – în ianuarie 2004 – la al IV-lea Convegno Generale della Comunità Magnificat (Montesilvano, Italia).

În urma acestei experienţe şi a câtorva luni de rugăciune care au urmat, Domnul a descoperit ca numele Grupului să fie „Shalom” (= „Pace”) şi că este chemat să devină o comunitate. Însă, unui timp efectiv de discernământ i s-a dat curs abia la începutul anului 2005, cu scopul de a vedea dacă Domnul vrea ca Grupul „Shalom” să se îndrepte spre Comunitatea Magnificat.Discernământul s-a desfăşurat în mai multe etape, prima culminând cu întâlnirea de la Pârâul Rece, în ziua de Rusalii (15 mai 2005), unde animatorii Grupului „Shalom” s-au întâlnit cu câţiva fraţi şi surori din actuala Fraternitate „Misericordia” din Bucureşti. În urma rugăciunii comune şi a confruntării asupra profeţiilor, Domnul a indicat direcţia către Comunitatea Magnificat a Grupului „Shalom”, dar şi faptul că este încă nevoie ca Grupul să crească în maturitate. De aceea, s-a decis continuarea discernământului.

Discernământul grupului a continuat cu alte două întâlniri la Bacău, una în decembrie 2005 şi alta în ianuarie 2006. Domnul a continuat să vorbească din ce în ce mai clar, astfel încât odată cu întâlnirea din 15 ianuarie 2006, Grupul „Shalom” a încheiat discernământul comunitar, având acum certitudinea că Domnul cheamă întreg Grupul să facă parte din Comunitatea Magnificat. După confirmarea şi din partea Responsabililor Generali din Italia şi după vizita şi întrevederea avută cu de aceştia la Iaşi – în ziua de 2 iunie 2008 – cu Preasfinţitul Petru Gherghel, s-a dat început primei Şcoli de Comunitate la Bacău, iar din toamna aceluiaşi an, zece fraţi şi surori din Bacău au început noviciatul.

Fraternitatea în formare „Shalom” din Bacău continuă şi astăzi să formeze noi laici care se simt chemaţi de Domnul să facă parte efectiv ca membri ai Comunităţii Magnificat.
II. ACTUALITATE

În prezent Fraternitatea în formare „Shalom” din Bacău este formată din 9 novici care în mai 2011 au încheiat această etapă formativă. Alături de aceştia, pe drumul de formare pe care Comunitatea Magnificat îl propune, în Bacău se mai află un număr de 24 de fraţi şi surori, care au terminat de curând Şcoala de Comunitate şi care vor continua din toamnă drumul de formare. La întâlnirile de rugăciune săptămânale şi la întâlnirile cu ocazia zilelor comunitare participă în jur de 60-70 de persoane.

Snagov: Familiile din Comunitatea Magnificat la Cursul pentru cupluri (15-17 noiembrie)

dsc_0003_resultComunitatea Magnificat din Reînnoirea Carismatică Catolică a organizat în perioada 15-17 noiembrie 2013 un “Curs pentru cuplurile căsătorite” laMănăstirea Carmelitanilor Desculţi din Ciofliceni (Snagov). Cursul a fost ţinut în contextul unui plan mai amplu de formare a laicilor de către o echipă formată din cinci membri ai Comunităţii: un cuplu căsătorit, un preot, o persoană consacrată laică şi o persoană single. La curs a participat un număr de 18 persoane din Bacău, care sunt pe un drum de formare, alături de alte 42 de persoane din alte oraşe ale ţării, unde Comunitatea Magnificat este prezentă: Bucureşti, Popeşti-Leordeni, Râmnicu-Vâlcea şi Alba Iulia.

Scopul cursului a fost acela de a aprofunda anumite aspecte şi concepte care ţin de sacramentul Căsătoriei şi de trăirea acestuia în conformitate cu valorile evanghelice şi cu învățătura şi morala Bisericii Catolice, în vederea reînnoirii relaţiei dintre soţi şi a redescoperirii unei spiritualități conjugale întemeiate pe Sacramentul Căsătoriei.

„După 17 ani de căsnicie, ai spune că ai o vasta experienţă de viaţă în cuplu; se pare că nu e chiar aşa.

În multe din familiile creștine, problemele vieții în doi nu sunt discutate suficient sau chiar deloc, fiind considerate subiecte tabu…Am avut șansa de a participa la cursul pentru cupluri organizat de ComunitateaMagnificat, unde am primit răspunsuri competente, conforme cu morala creştină.

Comunicarea fără inhibiții pe marginea subiectelor vieții de cuplu duce spre o mai bună cunoaștere și implicit o rezolvare a problemelor celor doi soți.

Ni s-a confirmat că sacramentul căsătoriei se reînnoiește mereu în cadrul relaţiei conjugale, devenind sursă de har și binecuvântare.

Familiile creștine ar trebui încurajate să discute cât mai deschis despre toate aspectele relaţiei lor. Pace si iubire!” (Genoveva și Ciprian Comoraşu).