În evanghelia după sfântul Ioan istoria se îmbină simbolul. În textul de astăzi, simbolismul constă în mai ales în evocarea unor texte foarte cunoscute din Vechiul Testament dar care ne revelează identitatea lui Isus.

Mielul lui Dumnezeu. Acest titlul evocă ieşirea din Egipt. În noaptea primului Paști, sângele mielului pascal, cu care erau unşi uşorii caselor evreilor, era pentru poporul ales semnul eliberării (Ex 12,13-14). Pentru noi, creştinii, Cristos este noul Miel pascal care îşi dă viaţa pentru noi şi prin sângele căruia suntem salvaţi. După cum în Vechiul Testament, sângele mielului pascal a însemnat salvare pentru casele evreilor, la fel, pentru noi, sângele lui Cristos vărsat pe cruce aduce salvare şi ocrotire.

„El era înainte de mine”. Evocă diferite texte din cărţile sapienţiale, în care se vorbeşte despre Înţelepciunea lui Dumnezeu care exista înainte de toate lucrurile create şi care era alături de Dumnezeu, în calitate de arhitect al creaţiei universului şi care, în cele din urmă, şi-a găsit locuinţa în mijlocul poporului ales. Cristos este Arhitectul creaţiei, Înţelepciunea creatoare iar pentru noi, oamenii, adevărata înţelepciune constă în a-l cunoaşte pe Cristos.

„Duhul coborându-se din cer, ca un porumbel”. Acest pasaj evocă acţiunea creatoare din Geneză, unde ni se spune că „Duhul plutea peste ape” (Gen 1,2). Textul din Geneză sugerează imaginea unei păsări care zboară deasupra cuibului. Ioan ne sugerează că odată cu Cristos a început o nouă creaţie şi că acela care trăieşte în Cristos este o creatură nouă, însufleţită de acelaşi Duh creator.

„Fiul lui Dumnezeu”. Acest titlul ne aminteşte că şi noi suntem fiii lui Dumnezeu. Suntem fii în Fiul. Suntem chemaţi ca prin viaţa noastră, prin gândurile, faptele şi cuvintele noastre să dăm dovadă că suntem fiii Celui Preaînalt şi fraţi ai lui Cristos. Suntem invitaţi să imităm bunătatea şi sfinţenia Tatălui nostru care este în ceruri.

Pr. Iulian Robu