După ce am încheiat timpul Crăciunului cu Sărbătoarea Botezul Domnului, viața Bisericii este ritmată de un alt timp liturgic numit Timpul de peste an. În această a doua Duminică a Timpului de peste an, ne este propus semnul nunții din Cana Galileii. Acest eveniment are foarte multe aspecte în comun cu viața noastră cotidiană. Textul relatează o sărbătoare de nuntă în curs de desfășurare, o adevărată „adunare” de familie și prietenie prilejuită de nunta unor tineri care sunt pe cale să își încoroneze visul vieții lor. La această bucurie participă și Isus împreună cu mama și ucenicii lui… Totul pare să fie normal până când cineva își dă seama de prezența unei dificultăți serioase: lipsește vinul!!!

Această particularitate ne-ar putea permite o actualizare a textului: deși aparent familiile noastre au de toate, constatăm adesea că lipsește esențialul pentru a continua bine drumul început. Există multe rele și dificultăți care atacă familia din toate părțile, se înmulțesc cărțile, articolele, interviurile și alte „modele” care lovesc în identitatea familiei, de multe ori zguduind-o până la rădăcini. Din obișnuință alergăm continuu căutând remedii. Dar unde căutăm, de la cine cerem soluții?

Merită efortul să consultăm un expert al problemei: pe Dumnezeu. Ce spune Dumnezeu despre familie? Sfânta Scriptură evidențiază în mod clar centralitatea familiei în gândirea lui Dumnezeu. De fapt Evanghelistul Ioan numește această minune „semn”, adică ne invită să nu privim prea mult la minune, cât mai ales la ceea ce a făcut Isus Cristos. Acolo unde Isus lipsește, viața nu-și atinge plinătatea! Scopul familiei tinde spre faliment. Familia nu este completă dacă lipsește Dumnezeu. Și atunci, iată soluția… Textul ne spune că „vasele sunt goale”. În fața acestei situații trebuie să recunoaștem că cel mai important lucru este să cerem să fim reumpluți de prezența lui Isus care dă valoare și sens vieții și devine izvor de bucurie și fericire pentru întreaga „adunare”.

Această pagină evanghelică ne oferă ingredientele care pot schimba modul nostru de viață: întâi de toate e nevoie de o convertire personală și familială la prezența lui Isus, trimisul Tatălui pentru fericirea noastră. Apoi e necesară umilința prin care ne recunoaștem goi, pentru a ne lăsa umpluți de harul care provine de la această prezență divină în noi și pentru noi. Numai astfel putem fi întăriți în credință ca să parcurgem drumul propus de Isus: fericirea celor de lângă mine depinde și de iubirea și credința mea.

Un rol important în săvârșirea acestei minuni îl are și mijlocirea Sfintei Fecioare Maria pe lângă Fiul ei: „nu mai au vin”. Ea intervine și rămâne imagine a Bisericii, care, ca mamă și învățătoare, vrea ca toți oamenii să ajungă să-l cunoască pe Isus din Sfintele Scripturi, Magisteriu și Sacramente.

Familia este celula de bază a societății și Biserica domestică, adică, familia este o mică Biserică deoarece este locul în care învățăm primele noțiuni despre Dumnezeu, asimilăm valorile fundamentale pentru viață, suntem educați la generozitate și dăruire. De aceea, putem spune că Dumnezeu se face cunoscut prin fiecare membru al familiei, dar nu poate fi ignorat nicidecum rolul tatălui și al mamei. Asemenea Sfintei Fecioare, părinții trebuie să fie atenți să nu lipsească vinul iubirii în familia lor și să ceară lui Isus să fie salvată bucuria, seninătatea, pacea inimii. Câți copii și tineri nu ar fi putut evita nenorociri din viața lor dacă ar fi avut părinți după planul lui Dumnezeu?{jcomments on}