Prin cuvintele, faptele şi toată viaţa sa Isus a produs multe surprize. Şi prin acestea el a voit să scoată în evidenţă că Dumnezeu altfel există, altfel gândeşte, altfel lucrează decât noi oamenii. După ce la Botezul lui Isus în râul Iordan a răsunat în mintea şi inima noastră această mărturisire a Tatălui „Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria”, astăzi Cristos face o autoprezentare, întărind misiunea sa prin cuvintele luate din Cartea profetului Isaia: „Duhul Domnului este asupra mea; el m-a sfinţit prin ungere ca să vestesc săracilor evanghelia, m-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima…”.

Duhul Sfânt îl duce pe Isus înapoi în Nazaret, pământul său natal, dispreţuit de atâţia iudei. Potrivit expresiei Sfintei Scripturi – „Isus este condus de Duhul lui Dumnezeu” – credinţa noastră ne învaţă că iubirea Tatălui şi a Fiului este personificată în Duhul Sfânt.

 

Fiecare cuvânt şi fiecare faptă a lui Isus sunt dirijate de Duhul Sfânt, adică de iubire. Cine dintre noi se poate lăuda că este condus de iubire? De câte ori stimulentul faptelor noastre nu este gloria, dorinţa de putere, senzualitatea? Trebuie să ştim că transformarea în bine este radicală atunci când îngăduim Duhului Sfânt – Duhul iubirii – să dirijeze viaţa şi inima noastră.

 

Se citeşte despre doi prieteni că într-o zi au intrat într-un magazin specializat în vânzarea giuvaierurilor. În faţa lor au fost expuse tot felul de pietre scumpe, care mai de care mai frumoase şi strălucitoare. Printre ele cei doi au văzut şi o piatră lipsită de strălucire.

– Dar aceasta cum a ajuns aici? – a întrebat unul. În loc de răspuns, vânzătorul a luat piatra în palmă, a strâns-o şi după câteva minute când si-a deschis palma, iată că acea piatră lipsită cu puţin înainte de strălucire, sclipea în culorile caracteristice opalului. Căldura mâinii a fost suficientă ca să smulgă culorile curcubeului din piatra moartă. Oare nu va putea face acest lucru Duhul Sfânt, Dumnezeu în inimile noastre?

„Atunci a început să le spună: Aceste cuvinte ale Scripturii pe care le-aţi auzit acum s-au împlinit astăzi”. Aceste cuvinte ale lui Isus au răsunat de mult în Sinagoga din Nazaret. Dar acest miraculos „astăzi” a rămas şi astăzi, aici, în acest moment ca posibilitate a împlinirii. Isus n-a venit pe pământ pentru ca după trecerea rapidă a câtorva ani să dispară la fel de repede din viaţa omenirii. Isus s-a dus la Nazaret pentru ca să poată veni şi la noi. El s-a prezentat în satul său natal pentru ca până la sfârşitul lumii să se poată prezenta în fiecare localitate. El trimite mai târziu şi pe preot, păstorul sufletesc între oameni, ca să se împlinească profeţia lui Mesia. Isus vrea ca să ne fie compatriot, consătean. Dacă el constată că de la Dânsul aşteptăm adevărata noastră bogăţie, dacă vede că noi ne bucurăm de darurile sale, că scuturăm cătuşele păcatelor noastre, dacă motorul vieţii noastre va fi dragostea, atunci şi noi putem auzi cuvintele sale: „s-a împlinit Scriptura pe care acum aţi auzit-o”.