Venind Isus în Nazaret, a spus poporului în sinagogă: 24 „Vă spun adevărul, nici un profet nu este bine primit în patria sa. 25 Şi iarăşi vă spun adevărul, că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a venit o foamete mare peste toată ţara, 26 dar la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie; în schimb a fost trimis la o văduvă străină în Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea profetului Elizeu, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit; în schimb a fost curăţit Naaman, un sirian”. 28 Când au auzit aceste lucruri, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos afară din localitate şi l-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era clădit oraşul lor, ca să-l arunce în prăpastie. 30 Dar el, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.

Reflecţie

În sinagoga din Nazaret Isus prezentase programul său. Vecinii, prietenii săi din copilărie, rudele sale erau de faţă şi au rămas scandalizaţi de cuvintele lui Isus. Spuneau în sine: „Nu îl ştim noi? Cine se crede?”

Lumea din Nazaret este nemulţumită pentru că Isus a săvârşit atâtea minuni la Cafarnaum, însă la Nazaret, pentru ai săi, nu a făcut nimic. Isus le răspunde: „Vă spun adevărul, nici un profet nu este bine primit în patria sa”. În inima lor, concitadinii lui Isus nu acceptă noua imagine a lui Dumnezeu pe care le-o arăta lor Isus prin predica lui. Mesajul lui Isus depăşea graniţele poporului ales şi se deschidea către toate popoarele, către toţi oamenii care îl căutau pe Dumnezeu. În al doilea rând, cei din Nazaret nu reuşesc să meargă mai departe de aparenţele care ascund misterul. Se opresc doar la imaginea fiului tâmplarului şi nu doresc să treacă dincolo de vălul cunoştinţelor lor sumare. De aceea nu văd nicio minune.

În timpul lui Ilie trăiau multe văduve sărace, însă doar o străină din Sarepta Sidonului a fost ajutată. În timpul lui Elizeu erau mulţi leproşi în Israel, însă…Aşadar ne întrebăm: De ce au fost ajutate aceste persoane de Dumnezeu? De ce nu altele? Mai întâi însă trebuie să ne întrebăm unde locuieşte Dumnezeu. Imediat vine răspunsul din catehism: Dumnezeu locuieşte în cer, pe pământ şi în tot locul. Adevărat. Însă, mai întâi de toate, Dumnezeu locuieşte acolo unde este primit. Dumnezeu locuieşte în inima unde este primit. Cristos face minuni şi astăzi acolo unde este acceptat. Naaman l-a primit pe Dumnezeu, văduva din Sarepta Sidonului a acceptat voinţa lui Dumnezeu. Cei din Cafarnaum l-au acceptat pe Cristos, de aceea au beneficiat de minunile lui. Cei din Nazaret nu.

În acest timp al Postului Mare să-l primesc pe Dumnezeu în inima mea şi să îl descopăr dincolo de vălul aparenţelor.

Pr. Iulian Robu