În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 17 „Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. Nu am venit să desfiinţez, ci să desăvârşesc. 18 Căci vă spun adevărul, înainte de a dispărea cerul şi pământul, nici o literă şi nici o virgulă nu va dispărea din Lege, până ce nu se vor împlini toate. 19 Deci cel care va călca una dintre cele mai mici dintre aceste porunci şi-i va învăţa pe oameni să facă la fel, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor; dar cel care le va împlini şi-i va învăţa şi pe alţii să le împlinească, va fi numit mare în împărăţia cerurilor.

Reflecţie

Matei scrie aceste rânduri pentru a ajuta comunitatea iudeilor convertiţi la creştinism să treacă peste criticile pe care i le adresau co-relegionarii lor care îi acuzau spunând: „Voi nu sunteţi fideli legii lui Moise”. Isus însuşi era acuzat că încălca legea lui Moise. Folosind imagini din viaţa cotidiană, prin cuvinte simple dar directe, Isus spune că misiunea comunităţii este aceea de a fi sare a pământului şi lumină a lumii. Apoi urmează cele două versete din evanghelia de astăzi.

„Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea”. Existau diferite tendinţe în comunitatea primară. Apăruseră unii creştini care considerau că nu mai trebuiau să observe Legea din Vechiul Testament, pentru ne mântuim nu prin observarea Legii ci prin credinţa în Isus Cristos. Alţii îl recunoşteau pe Isus ca Mesia, dar nu acceptau libertatea Duhului adusă de Cristos şi cereau respectarea tuturor prescripţiilor din Vechiul Testament. Văzând aceste tensiuni, Matei caută un echilibru între cele două extreme. Comunitatea trebuie să fie un spaţiu al armoniei. Comunitatea nu se putea opune Legii, dar nici nu se putea închide în observarea literalistă a Legii. Ca şi Isus, creştinii trebuie să arate în practica de zi cu zi că Legea este dată pentru binele omului şi pentru trăirea perfectă a iubirii.

Apoi urmează avertismentul pentru cei ce voiau să renunţe la Lege: „nici o literă şi nici o virgulă nu va dispărea din Lege”. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvântul lui Isus nu va trece.

Poruncile lui Dumnezeu, legile sfinte, sunt date pentru binele nostru. Ele nu trebuie privite ca restrângeri ale libertăţii, ci ca lumini pe cărarea vieţii noastre. Dumnezeu a dorit ca prin ele să ne arate cum putem ajunge la el şi cum ne putem împlini ca oameni. Să ne fundamentăm viaţa nu pe lucrurile trecătoare (putere, avere, plăcere), ci pe cuvântul lui Dumnezeu care nu va trece niciodată.

Pr. Iulian Robu