În acel timp, 14 Isus scotea un diavol, din cauza căruia un om era mut. După ce a ieşit diavolul, mutul a vorbit şi mulţimile au fost cuprinse de uimire. 15 Dar unii au început să spună: „Cu ajutorul lui Belzebub, căpetenia diavolilor, scoate pe diavoli”. 16 Alţii, ca să-l pună la încercare, îi cereau un semn venit din cer. 17 Isus, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie, dezbinată înăuntru, se transformă într-un pustiu şi casele sale se prăbuşesc unele peste altele. 18 Deci dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Căci voi ziceţi că cu ajutorul lui Belzebub scot diavolii. 19 Dar dacă eu cu ajutorul lui Belzebub scot pe diavoli, ucenicii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri. 20 Dar dacă eu scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, înseamnă că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic şi bine înarmat îşi păzeşte palatul, bunurile lui sunt în siguranţă. 22 Dar dacă asupra lui vine unul mai puternic decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia armele pe care se bizuia şi împarte prada. 23 Cine nu este cu mine, este împotriva mea, şi cine nu adună cu mine, risipeşte”.

Reflecţie

Evanghelia ne prezintă diferitele reacţii ce apar în urma unui exorcism făcut de Isus. Pe de o parte, mulţimea rămâne minunată de puterea lui Isus. Lumea îl primeşte şi îl acceptă pe Isus. Pe de altă parte, îi avem pe cei care nu cred şi nu îl acceptă pe Isus. Dintre aceştia, unii spuneau că îi scotea pe diavoli în numele lui Belzebub, căpetenia diavolilor, iar alţii cereau un semn din cer. Marcu notează că aceştia erau cărturarii veniţi de la Ierusalim şi care nu erau de acord cu învăţătura lui Isus.
Isus denunţă absurditatea calomniei cărturarilor. O împărăţie dezbinată în sine s-ar nărui. Scribii îi aduceau aceste acuze lui Isus nu pentru că ar fi făcut ceva rău, cât mai ales din invidie şi din teama de a pierde controlul. Îşi simţeau autoritatea subminată în ochii poporului.
Isus îl aseamănă pe Cel rău cu un om puternic. Nimeni, dacă nu este mai puternic, nu poate jefui casa omului puternic. Or Isus este mai puternic. El îl învinge pe Cel rău. Intră în casă şi alungă duhurile rele. Acesta este semnul că a venit Împărăţia lui Dumnezeu. Isus conclude: „Cine nu este cu mine, este împotriva mea, şi cine nu adună cu mine, risipeşte”. Ce înseamnă aceasta? Multe persoane, chiar de alte religii, poate că practică bunătatea, caritatea, iertarea. Nu-i putem exclude. Ele, chiar şi inconştient, ajută la creşterea Împărăţiei lui Dumnezeu în lume.
Uneori în faţa răului ne simţim slabi. Însă nu trebuie să ne temem. Isus este mai puternic decât răul, iar în bătălia cu Cel rău Isus este de partea noastră, luptă cu noi, luptă pentru noi. Important este ca noi să-l alegem pe el drept cap al nostru, de care să ascultăm întotdeauna. În lupta vieţii vom ieşi învingători doar împreună cu Cristos.

Pr. Iulian Robu