Teatrul din clopotniţă în parteneriat cu Asociaţia Romano-Catolică „Dumitru Mărtinaş”, Dieceza Romano-Catolică de Iaşi, Decanatul Romano-Catolic de Bacău, Clubul Oblio Bacău şi Primăria Municipiului Bacău a prezentat luni, 4 martie, la ora 16.30, la Teatrul Bacovia piesa de teatru „Tatăl nostru”.

Scenariul reprezintă o adaptare după Ion Băeşu realizată de Ion Coşa.

Au participat invitaţi de seamă din Bacău, numeroşi preoţi, elevii Colegiului „Sfântul Iosif”, reprezentanţi ai presei locale şi mulţi iubitori de cultură.

Piesa s-a bucurat de un succes răsunător, iar efortul actorilor şi al regizorului Ion Coşa a fost răsplătit cu multe aplauze. Un aspect deosebit în desfăşurarea evenimentelor l-a reprezentat faptul că după jucarea piesei, cei care au dorit au rămas împreună cu actorii şi regizorul pentru discuţii pe marginea temei.

Subiectul piesei a avut ca punct de pornire porunca a IV-a a lui Dumnezeu: „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mult pe pământ”. Intriga o constituie vestea pe care o primesc doi fraţi că vor fi vizitaţi de tatăl lor de la ţară, pe care nu l-au mai vizitat şi văzut de 10 ani. De aici începe iureşul ipotezelor: Dacă vrea tata să rămână la oraş, la cine va sta? Dacă vrea bani, cine îi va da?, „că doar nu vine degeaba”. Dacă… şi de aici certurile între fraţi şi cumnate. În final, cei doi hotărăsc să meargă pentru a-l găsi prin oraş pe bătrânul lor tată. Văd un bătrânel cu o hârtie în mână şi decid împreună: el e! Îl aduc în casă şi din discuţie îşi dau seama că l-au confundat pe tatăl lor cu un zarzavagiu de pe stradă…Râdeau actorii (jucându-şi rolul), râdeam şi noi, cei din public, însă cu un râs ce ne lăsa un gust amar. Trist. Să uiţi chipul tatălui. Fiii l-au dus afară pe zarzavagiu şi în cele din urmă îl aduc pe tatăl lor. Motivul vizitei lui nu era altul decât acela că dorea să le aducă fiilor câte ceva de la ţară. Tocmai tăiase porcul şi dorea să le facă un bine „săracilor” lui fiii. Nimic mai mult.

Castigat ridendo mores. Un umor gri, moralizator, ce satirizează apucăturile lumii contemporane, în care deseori respectul şi iubirea faţă de părinţi se diluează şi alunecă spre o condescendenţă rece şi formală a celor tineri faţă de cei în vârstă.

Pr. Iulian Robu

{jcomments on}