În evanghelia zilei scribii şi învăţătorii Legii doresc să afle de la Isus care este cea mai mare poruncă. Şi astăzi mulţi creştini doresc să ştie ce este mai important pentru religie. Unii spun că faptul de a fi botezat. Alţii spun că a merge la biserică. Alţii, porunca iubirii. Alţii se preocupă de exterior şi de „afacerile” Bisericii.

În timpul lui Isus, evreii aveau o mulţime de reguli şi de norme pe lângă cele zece porunci. Unii spuneau că toate normele aveau aceeaşi importanţă. Alţii făceau o gradaţie. Aşa că întrebarea scribului este justificată.

Isus răspunde cu un citat foarte cunoscut din Vechiul Testament: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău…”. În timpul lui Isus, evreii recitau această rugăciune de trei ori pe zi. Era un fel de „Tatăl nostru” pentru ei. În a doua parte a răspunsului, Isus citează din nou din Biblie: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

A-l iubi pe Dumnezeu şi a-l iubi pe aproapele. Dacă împlinim aceste două porunci intrăm în împărăţia cerurilor. Făcând o analiză a vieţii proprii, mă întreb: Cât de aproape sau cât de departe mă aflu de împărăţia cerurilor? Iubesc eu aşa cum îmi cere Dumnezeu? Iubesc eu aşa cum mă iubeşte Dumnezeu?

Porunca iubirii este mereu nouă. În fiecare dimineaţă îmi este adresată această invitaţie: astăzi să iubeşti! Dacă am pune mai multă iubire în ceea ce facem pentru aproapele, în faptele şi cuvintele noastre, l-am simţi pe Dumnezeu mai aproape şi lumea în care trăim ar avea o faţă mai umană. Aceasta este calea de aur a creştinului: iubirea. Dumnezeu este iubire iar noi ne asemănăm din ce în ce mai mult cu el pe măsură ce iubim mai mult.

Pr. Iulian Robu