Spectacolul caritabil pentru copiii din Kenya intitulat „Picătura de apă de la Maikona” organizat în colaborare cu TVR Iaşi, după succesul de la Iaşi, a avut loc şi la Bacău, duminică, 9 iunie 2013, începând cu ora 19.00, la subsolul bisericii „Sfinţii Petru şi Paul”. Au participat numeroşi preoţi şi credincioşi băcăuani şi nu numai.

Africa. Kenya. Deşertul Chalbi. Cu toţii am auzit despre aceste locuri la ştiri şi am văzut de nenumărate ori imagini cu copii subnutriţi. Ne mai mişcă oare strigătul din ochii lor? Ne-am obişnuit într-atât încât totul pare ca face parte din normalitate sau, poate, şi mai rău, ne gândim „bine că nu suntem noi în locul lor”.

Şi totuşi există oameni care nu rămân nepăsători, care ştiu că niciodată nu suntem prea săraci pentru a dărui un zâmbet, un cântec, o rugăciune. Care au înţeles că ceea ce contează cu adevărat este să iubeşti cu iubirea lui Cristos, mai ales pe cei care sunt în nevoie, care suferă şi pentru care fiecare zi este o luptă pentru supravieţuire.

Aşa am primit duminică seara la Bacău o familie de oameni inimoşi, mici şi mari, care nu se tem să vorbească celorlalţi despre iubirea faţă de aproapele. Invitaţi de seamă la spectacol au fost Mădălina Lefter şi pr. Eugen Blaj. Aceştia au adunat în jurul lor prieteni foarte talentaţi care ne-au încântat într-un mod de neuitat.

„Dăruind vei dobândi” este titlul unei cărţi scrise de un teolog îndrăgit al zilelor noastre, pr. Nicolae Steinhardt. Cât adevăr în aceste cuvinte! Pentru că nimic din ceea ce facem pentru aceşti mici fraţi ai lui Isus nu va rămâne fără răsplată. Şi aceasta nu doar în viaţa veşnică ci chiar aici, pe pământ. Pentru că rugăciunile lor de mulţumire vor străbate cerul şi se vor întoarce într-o ploaie de binecuvântare asupra binefăcătorului.

Credeţi că suntem mai bogaţi doar pentru ca locuim într-un apartament, iar unii, mai norocoşi, într-o vilă cu multe camere, şi nu într-o colibă îmbrăcată în piei de animale? Sau pentru că mergem zi de zi la serviciu şi nu cu turma de capre în căutarea unui pâlc de ierburi, răsărite după o ploaie aşteptată de luni întregi? Sunt sigură că ne înşelăm, şi pentru a descoperi adevărata bogăţie vă sugerez sa faceţi un mic efort şi să vă gândiţi la Kenya. Ceea ce ne impresionează mai mult decât sărăcia lucie este credinţa simplă şi bucuroasă a acestor oameni. Liturghia lor este o sărbătoare, cântec şi dans liturgic. Învăţăm ceva de la ei, de la săracii lumii; ei ne amintesc că suntem bogaţi doar dacă îl avem pe Dumnezeu; ne învaţă că trebuie să lăsăm totul în mâinile sale, cu încrederea şi bucuria unui copil.

Petronela Maria Mateiş