În perioada 30 iunie – 2 iulie 2013 a avut loc la Poiana Micului Campusul Acţiunii Catolice din parohia Bacău „Sf. Nicolae” cu titlul „Isus e bucurie mea”. Au participat un număr de 50 de copii, tineri şi adulţi, împreună cu asistentul spiritual pr. Iulian Robu.

Una dintre poruncile Tatălui nostru ceresc este să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, iar Isus ne îndeamnă să-i privim pe toţi ceilalţi oameni ca pe fraţii noştri, dar tot El ne avertizează: „Iată, vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor!” Iubirea nu exclude, deci, prudenţă, fiecare dintre noi trebuie să fie conştient de pericolul care îl pândeşte la orice pas; tocmai de aceea, pentru a putea ţine piept acestor lupi, trebuie să rămânem împreună iar campusul a fost un minunat prilej de întâlnire a fraţilor în credinţă, mici şi mari, întâlnire care ne dă puterea să înfruntăm orice pericol.

Cu toţii am fost foarte impresionaţi de locurile pe care le-am vizitat. De faptul că am avut ocazia să ajungem în localitatea în care se afla prima biserică ce îl are ca patron pe Fericitul papă Ioan Paul al II-lea, al cărui chip luminos ne-a întâmpinat cu drag şi ne-a amintit că trebuie să fim simpli, buni şi darnici ca sătenii din Poiana Micului. Ne-am simţit foarte bine în mijlocul acestei comunităţi poloneze. Credincioşii din Poiana Micului ne-au invitat cu multă bucurie, prin pr. Gabriel Bucur, să participăm la Sfânta Liturghie din data de 2 iulie, când rugăciunile şi cântecele noastre s-au împletit armonios în limba română şi polonă cerându-i bunului Dumnezeu ca Fericitul Ioan Paul al II-lea să fie declarat sfânt cât mai curând. La Gura Humorului ne-am rugat în cea mai veche biserica din Bucovina, cu hramul „Sfânta Treime” şi despre care ne-a vorbit cu multă mândrie pr. Mihail Cojan.

Un alt popas spiritual pe drumul bucuriei noastre ne-a dat prilejul să o salutăm Măicuţa noastră cerească în basilica minor la Cacica, dar şi în Săbăoani, în Biserica „Sfânta Maria, Regina Sfântului Rozariu”.

Ne-am întors plini de bucurie pentru că am avut încă o data prilejul, hoinărind pe muntele Dobrotenilor, să admirăm natura, creaţie a lui Dumnezeu şi dovadă a iubirii sale infinite faţă de oameni, să ne amuzăm, cântând Karaoke, spunând bancuri în jurul focului de tabără, să respirăm în adâncul pământului aerul sărat al minei din Cacica, amintindu-ne că suntem „sarea şi lumină pentru cei din jur”; plini de bucurie şi pentru că fiecare „s-a molipsit” de inocenţa copiilor, de exuberanţa şi entuziasmul tinerilor dar şi de înţelepciunea şi echilibrul adulţilor din Acţiunea Catolică.

În aceste zile ne-am apropiat mai mult de Isus, bucuria noastră, a tuturor!

Petronela Maria Mateiş