În perioada 9-12 iulie, la Odorheiul Secuiesc s-a desfăşurat campusul tinerilor din parohia noastră, cu titlul „Noi suntem speranţa lumii”. 50 de tineri, însoţiţi de pr. Iulian Robu, au ales să petreacă împreună câteva zile, să se cunoască mai bine, să îşi facă prieteni dar nu în ultimul rând să îl preamărească pe Dumnezeu.

Am ales să începem acest campus marţi, cu Sf. Liturghie de la ora 7.00, după care am pornit spre Odorheiul Secuiesc. La scurt timp după plecare, am poposit pentru a lua micul-dejun din pacheţelele proprii la mănăstirea surorilor benedictine de clauzură de la Viişoara.

Trecând prin Cheile Bicazului şi îndreptându-ne spre Lacul Roşu, pr Iulian ne-a spus următoarele cuvinte: „Se spune că natura este spatele lui Dumnezeu. Dacă ea este atât de frumoasă, imaginaţi-vă cât de frumoasă este faţa sa”. Aceste vorbe le-am reţinut şi ni le-am amintit pe parcursul celor patru zile ori de câte ori vedeam frumuseţile naturii. În drumul nostru am vizitat şi salina Praid, dar şi Sovata cu Lacul Ursu.

Ajunşi seara la Odorhei, am fost primiţi cu braţele deschise de surorile de la congregaţia „Inima Neprihanită a Mariei” care au în grijă casa de copii „Sf. Iosif”, unde sunt găzduiţi 140 de copii şi adolescenţi, fie orfani, fie proveniţi din familii dezorganizate. Surorile şi copiii, pe parcursul celor patru zile, ne-au devenit gazde şi prieteni.

În cea de-a doua zi am experimentat greul urcuş al Vârfului Mădăraş, din Munţii Harghitei. Am urcat până la cota 1800, unde ne-am simţit şi mai aproape de Dumnezeu. Drumul a fost greu şi lung, dar nimic nu s-a putut compara cu bucuria de a ajunge sus. Am lăsat acolo şi o construcţie de piatră care să amintească de trecerea noastră.

Pe parcursul campusului am vizitat şi cetatea Sighişoara, dar ne-am şi răcorit în ştrandul din Odorhei. În ultima zi a campusului am vizitat cea mai veche biserică catolică din zonă, biserica „Isus”.

Au fost zile pline de har şi binecuvântare, în care ne-am rugat, am participat la Sf. Liturghie, dar ne-am şi distrat alături de copiii din casa „Sf. Iosif”, de care ne-am ataşat şi de care ne-a fost foarte greu să ne despărţim. Le mulţumim din inimă.

Cuvântul de ordine al acestui campus a fost bucuria. Bucuria de a fi împreună, de a ne ruga şi de a admira Creaţia, acea bucurie care ne ajută sa fim adevărata speranţă a lumii.

Dorim să mulţumim pe această cale tuturor celor care au făcut posibil acest campus. Mulţumim tuturor binefăcătorilor şi tuturor acelora care au ajutat ca totul să meargă bine şi s-au rugat pentru noi.

Andreea Frâncu