Băcăuanii care în dimineaţa zilei de 14 august nu au putut merge la Cacica au adus prinosul lor de cânt şi de rugăciune Maicii Domnului de la Baraţi. La ora 17.30, din faţa bisericii „Sfinţii Petru şi Paul”, a pornit procesiunea ce de acum a devenit o tradiţie pentru credincioşii din Bacău. Pelerinii, cu Rozariul în mână şi cu zâmbetul pe buze, au lăudat-o Maica noastră preaiubită.

 

„Bucurie şi emoţie. Sunt două cuvinte ce mi-au umplut inima imediat ce m-am hotărât să pun în practică mesajul de la sfânta Liturghie, acela de a participa alături de Biserică la procesiunea organizată în cinstea Sfintei Fecioare Maria, la Baraţi.

Aceleaşi sentimente le-am văzut şi pe chipurile credincioşilor adunaţi în faţa bisericii Sfinţii Petru şi Paul, gata de a porni la drum însoţind-o pe sfânta Fecioară Maria în cântări de laudă şi rugăciuni.

Vremea anunţată de meteorologi, de caniculă, nu a speriat marele număr de credincioşi, de toate vârstele, de la cel mai tânăr, la cel mai adult şi astfel preoţi seminarişti, ministranţi, copii, tineri şi adulţi au pornit la drum înălţându-şi gândurile şi inimile pentru a obţine ploaie de haruri de la Mama noastră Cerească.

Sfânta Fecioară Maria şi-a întins mantia peste noi, ca o umbrelă de nori, ascunzând soarele dogoritor, dând astfel posibilitatea tuturor de a înainta cu multă uşurinţă pe drumul lung.

Procesiunea a fost o mărturie de credinţă faţă de Maica Domnului şi a noastă. Cu toţii ne-am rugat purtând în mâini rozariul, flori. La fiecare colţ de stradă vedeam oameni care se ataşau în grabă mulţimii în mişcare şi rugăciune. Cântările şi cuvintele de laudă adresate sfintei Fecioare pornite din inimile credincioşilor i-au făcut pe cei întâlniţi să se oprească cu respect şi să adreseze şi ei în gând o rugăciune.

Un părinte şi-a ridicat micuţul copil în braţe şi îi spunea, arătând cu degetul spre statuia sfintei Fecioare, să privească spre ea. Acesta, privind, şi-a împreunat mânuţele.

Şoferii maşinilor nevoite să oprească la trecerea mulţimii de credincioşi nu claxonau cu nerăbdare, ci dimpotrivă deschideau geamurile pentru a asculta şi ei rugăciunile poporului.

Ajunşi la Baraţi, ai fi crezut că e gata, că misiunea a fost îndeplinită. Dar nu a fost aşa.

Bucuria a continuat. Cu toţii au salutat-o pe sfânta Fecioară. O parte din mulţime s-a unit în rugăciune cu mulţimea de credincioşi din sat, altă parte s-a oprit la scaunul de spovada.

Puctul culminant a fost sfânta Liturghie. După orice efort e nevoie de hrană. Hrana aşteptată de fiecare pelerin după drumul şerpuitor era cea spirituală. Cuvântul de învăţătură adresat de părintele predicator Iosif Dorcu, a accentuat că pentru a fi fericiţi, TREBUIE să o avem mereu, în orice situaţie exemplu de viaţă, pe sfânta Fecioară Maria şi că TREBUIE să alergăm mereu în braţele ei de mamă.

Ploaia de haruri a fost şi la propriu şi la figurat. Stropii de ploaie care au căzut încă de la începutul sfintei Liturghii nu i-a alungat pe credincioşi, dimpotrivă, i-a determinat să adreseze o rugăciune de mulţumire şi pentru binecuvantarea cu „ploaie bună şi curată”.

Procesiunea cu lumânările te făcea să crezi că cerul s-a mutat pe pământ cu mii de stele.

După binecuvântarea finală am pornit spre casă cu inima plină de multă emoţie, mii de haruri şi dorinţa de a împărtăşi tuturor această trăire. Căci a fost multă, multă bucurie”.

Prof. Ana Pavel

„Cum poţi încheia în modul cel mai plăcut seara unei zile de august, în plină perioadă de vacanţă sau de concediu pentru cei mai mulţi dintre noi? Cu o proiecţie de film în aer liber, cu o plimbare prin parc însoţit de prieteni, cu un concert de muzică al unei trupe pe care o aştepţi de mult în oraşul tău sau poate doar cu participarea la Sfânta Liturghie în Biserica pe care o frecventezi în mod obişnuit?

Şi totuşi … ştii că seara aceea nu e ca oricare alta, e seara zilei de 14 august, ajunul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, când în mii de locuri ale lumii creştinii se adună şi pornesc în pelerinaje spre sanctuare mai mult sau mai puţin cunoscute. Şi atunci o voce interioară îţi spune: „Trebuie să fiu şi eu acolo! Trebuie să ascult de glasul Mamei mele şi să ajung lângă ea! Doar aşa voi şti ceea ce am de făcut, doar Ea îmi poate arăta, dintre toate căile întortocheate ale vieţii, drumul cel bun care duce la Isus!”

Alăturându-mă pelerinilor care au pornit spre Baraţi plecând din Parohia Sf. Nicolae, am încercat sentimentul unei înrolări, bucuria şi mândria de a fi soldat în Armata Maicii Domnului, purtând ca unică armă Rozariul, rugăciunea şi având ca strategie ascultarea, nu o ascultare servilă, interesată sau temătoare, ci o ascultare al cărei izvor este iubirea de Dumnezeu. „Fiat!” este singurul strigăt de luptă care nu poate înfricoşa pe nimeni şi care poate deschide porţile Cetăţii Cereşti, pe care cu toţii dorim să o cucerim.

S-a meritat să fiu acolo.

Aşadar, ascultă-ţi inima şi răspunde: unde trebuie, unde îţi doreşti să fii în seara unei zile de 14 august?”

Petronela Mateiş