Sâmbătă, 31 august, în cadrul unei Sfinte Litughii solemne prezidate de trimisul Vaticanului, Cardinalul Angelo Amato, Vladimir Ghica (1873-1954), “print, preot şi cerşetor” martir, a fost beatificat şi propus pentru cultul public.

Mai bine de trei sute de persoane din Decanatul de Bacău, însoţiţi de păstorii lor, au participat la slujba de beatificare de la Bucureşti, la Romexpo. La Liturghia beatificării au participat, alături de toţi episcopii greco-catolici şi romano-catolici din ţară, PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă.

A fost o ceremonie impresionantă, un moment de har pentru creştinii din România.

 

Redăm impresii şi mărturii ale unor participanţi la acest eveniment:

„Scopul pelerinajului a fost de a-mi arăta recunoștința de fiu al Bisericii față de un frate mai mare, care l-a slujit cu multă credință și devotament pe Dumnezeu, mergând pe calea îngustă trasată de Isus Învățătorul, până la martiriu. Am vrut să fiu de față la acest unic eveniment din viața mea, când mii de credincioși au putut înălța lui Dumnezeu laudă, preamărire, mulțumire.

Aproape că nu-mi găsesc cuvintele pentru a-mi exprima starea de bucurie de care eram cuprinși toți cei de față.

Când am ajuns în Sala Romexpo, unde a avut loc marele eveniment, și am auzit sunetul de trompetă care intona Imnul Fericitului Vladimir Ghika, am simțit că mă aflu la porţile raiului.

A fost un eveniment care a reușit să unească mii de oameni, creștini de diferite confesiuni, într-un singur gând, acela de a-l preamări pe Dumnezeu Creatorul, de a-i mulțumi pentru acest mare dar, de a-l avea în mijlocul nostru pe fratele din neamul nostru românesc, care să mijlocească la Tatăl pentru dobândirea harurilor necesare pentru noi și să prezinte înaintea feţei sale toate cererile noastre” (Mihai Benchea).

„În cadrul omiliei, pregătită de Eminența Sa, Cardinalul Angelo Amato, a fost pusă în lumină iubirea care l-a făcut pe Vladimir Ghika martir. Din iubire față de compatrioții săi, deși știa că se apropie vremuri de suferință, în 1947, acesta alege să rămână în România unde, în 1952 a fost arestat și condamnat, pentru că a susținut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice din România. Beatificarea, subliniază Cardinalul, este un semn profetic de reconciliere și de pace, ca angajare în construirea unui viitor plin de speranță, libertate și bucurie.

Beatificarea lui Vladimir Ghika în Anul credinței poate înflăcăra și mai mult credința și întări hotărârea fiecărui credincios de a rămâne unit în Cristos și totodată poate reînnoi dorința creștinilor catolici, ortodocși și de alte confesiuni de a împlini rugăciunea lui Isus ca toți să fie una” (Olga Herciu).

„Mă bucur că am avut ocazia de a mă afla printre miile de credincioși, care îl recunoșteau pe Vladimir Ghica ca fiind martir român demn de a fi numit fericit. Am înțeles mai bine ce înseamnă credința și am rămas marcată în mod plăcut, știind că acest om și-a dat viața dând mărturie pentru Dumnezeu. El a urmat exemplul lui Cristos, care din iubire și-a dat viața pentru noi. A înțeles cu adevărat ce înseamnă a-l iubi pe Cristos și pe aproapele, trăind astfel credința adevărată. Îl rog și eu pe Fericitul Vladimir Ghika să mijlocească la Tatăl Ceresc întoarcerea la credință a poporului român.” (Sabrina Herciu)

„Beatificarea martirului Vladimir Ghika a reprezentat pentru mine o șansă unică.

Când am ajuns în Piața Presei Libere din București, am simțit un sentiment aparte, emoții puternice, văzând mulțimea de oameni veniți din diferite locuri pentru a se uni în rugăciune.

Episcopii, preoții și credincioșii de diferite confesiuni care au participat la această Liturghie solemnă de beatificare m-au făcut să conchid că Vladimir Ghika a însemnat mult pentru întreaga Biserica a lui Cristos. Am așteptat cu nerăbdare acest moment, iar acum sunt fericită și împlinită pentru că Bunul Dumnezeu m-a ales să fiu una dintre persoanele care au fost prezente la acest mare eveniment.

Fericite Vladimir Ghika, ajută-ne să urmăm exemplul tău de credinţă!” (Viviana Herciu)