La mănăstirea carmelită din Luncani, profesorii de religie din zona Bacău, însoţiţi de inspectorul pe învăţământ religios, pr. Lucian Adam, s-au retras pentru o zi de reculegere, sâmbătă, 30 noiembrie 2013, tema aprofundată fiind „Voi sunteţi prietenii mei” (In 15,14).

 

 

În prag de iarnă, printre crengile desfrunzite ale pădurii, de pe cupola de cleştar a cerului, soarele a trimis razele sale vesele şi pline de taină, peste mănăstire.

Aşa ne-a întâmpinat în sărbătoarea sfântului Andrei şi începutul Adventului, prietenul fidel, devotat şi disponibil, Isus, cu exclamaţia: „Voi sunteţi prietenii mei!”.

Prin intermediul părintelui inspector Lucian Adam, Mântuitorul, ca un prieten adevărat care se oferă pe sine, ne-a luminat şi ne-a hrănit cu învăţătura şi sfaturile sale, în momentele de meditaţie, dar şi cu trupul şi sângele său, la sfânta Liturghie.

Pentru că prietenii lui Isus sunt prieteni între ei, întâlnirea a fost şi un exerciţiu de sinceritate, de cunoaştere şi de îmbogăţire reciprocă conştientizând că un prieten adevărat este acela care te sprijină să fii mai bun, îţi arată atât calităţile, dar mai ales lipsurile, ajutându-te să te corectezi.

La încheierea programului am plecat fiecare cu soarele în inimi şi hotărârea de a împărtăşi bucuria prieteniei lui Isus în special cu elevii, dar şi între colegii profesori din şcolile unde activăm, precum şi în comunităţile din care facem parte.

Iată câteva impresii ale participanţilor:

„Prietenie în sens uman şi creştin înseamnă cunoaştere, acceptare, sinceritate, preţuire, colaborare, iertare, bucurie etc.” (Prof. Tereza Palcău)

„Voi sunteţi prietenii mei” a fost tema zilei, în termeni populari aş spune: Cine se aseamănă se adună. Câteva gânduri ale zile de azi: «Prieten adevărat este cel care te corijează cu riscul de a curăţa rana care produce dureri şi nu cel care te sărută cu linguşeală»; «De n-ar fi Domnul de partea noastră, oamenii ne-ar fi înghiţit de vii»; «Vino, Doamne Isuse, prietenul şi Mântuitorul nostru»; «Haina prieteniei este modestia, sinceritatea şi binele comun. Din roadele ei culeg toţi, şi totuşi rămâne un izvor nesecat deoarece îşi trage seva din iubirea şi prietenia veşnică a lui Cristos.»; «Cel care mă urmează îmi este prieten…»” (Prof. Maricica Bejenaru)

Prietenia este o floare rară, spune o vorbă. De aceea, prietenul adevărat este acela care hrăneşte această floare, care ştie cum s-o protejeze de toate pericolele din jur. Buni prieteni înseamnă a fi permanent acolo unde este nevoie de noi, înseamnă a fi umărul pe care să-l putem ceda pentru ca cel de lângă noi să-şi plece capul, înseamnă a plânge cu el şi a zâmbi cu el. A fi prieten înseamnă fidelitate, încredere şi curaj. Iar prietenia, floarea care are nevoie de seva vieţii «va înflori zilnic, clipă de clipă, răspândind mireasma şi parfumul ei îmbucurător». Cu încredere şi multă iubire să preţuim această minunată floare”. (Prof. Angelica Şarig)

Prof. Tereza Herciu