Duminică, 8 decembrie 2013, într-o atmosferă de sărbătoare, un număr de 94 de persoane au depus adeziunea şi şi-au manifestat simpatia faţă de Acţiunea Catolică. Acest eveniment m-a făcut să reflectez asupra angajamentului pe care ni l-am asumat.

 

Sunt multe pasaje din Biblie pe care nu le înţeleg sau care mă contrariază. Printre ele, cel referitor la înmulţirea pâinilor, redat de sf. Marcu, cu următoarea introducere:

„Apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat: Atunci el le-a spus: Veniţi voi singuri într-un loc retras şi odihniţi-vă puţin; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce. Au plecat cu o barcă spre un loc retras, ei singuri. Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama încotro. Au alergat, deci, pe jos, din toate cetăţile şi au ajuns înaintea lor acolo”.

Poate că ne-am fi aşteptat ca Isus să certe mulţimea sau măcar să încerce să o evite pentru a obţine binemeritata odihnă, dar nu! Aşa cum ne spune evanghelistul, lui Isus i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca oile fără păstor şi a început să-i înveţe multe.

Cu ajutorul sf. Marcu am descoperit un detaliu important al portretului Mântuitorului: mereu în mişcare, gata oricând să uite de foame şi de oboseală, pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de El.

De altfel, lecturile biblice nu ne oferă descrieri statice, ci imagini dinamice, puncte culminante ale unor acţiuni în plină desfăşurare, chiar şi atunci când nu se întâmplă ceva hiperdinamic (se înmulţesc pâini şi peşti, se vindecă leproşi sau paralitici, se învie morţi şi se scot demoni). Ni se vorbeşte în parabole: semănătorul seamănă, grăuntele de muştar creşte, femeia frământă aluatul cu trei măsuri de făină, bărbatul înţelept construieşte casa pe stancă. Totul devine, astfel, acţiune care înseamnă, de fapt, o stare de veghe continuă asupra ta însuţi şi prin ceea ce faci pentru ceilalţi.

Isus ne îndeamnă să veghem, să fim atenţi la noi înşine şi la ceea ce se petrece în jurul nostru, la semenii care au nevoie de ajutor, la ceea ce se poate schimba în bine doar cu aportul nostru. Dar nu trebuie să ne oprim aici, pentru că este nevoie şi de rugăciune, înţeleasă ca fiind şi orice faptă ce are ca unic scop împlinirea voinţei lui Dumnezeu.

Iată de ce e nevoie de acţiune! Pentru a fi asemenea lui Isus, mereu pregătit să facă voia Tatălui; iar noi suntem fraţii şi surorile lui Isus, fii şi fiice ale Maicii Biserici, fără învăţămintele căreia ştim că nu putem ajunge în cer. Iată de ce Acţiunea Catolică!

Mateiş Petronela