Sâmbătă, 26 aprilie 2014, elevi din dieceza de Iaşi, însoţiţi de pr. Lucian Adam, inspector şcolar pentru Bacău, Galaţi, Vrancea, pr. Petru Sebastian Tamaş, inspector şcolar penru zona Iaşi, Suceava, Vaslui, pr. Cristinel Ghiurca director al Liceului „Fer. Ieremia” Onești, şi profesorii de religie au participat la pelerinajul absolvenţilor de liceu, la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica. Pelerinajul, a fost organizat de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi prin Oficiul pentru Pastoraţia Şcolară şi Predarea Religiei în Şcoli. Având motoul: „Cu Maria la începutul maturităţii noastre”, obiectivul urmărit a fost de a-i încuraja şi întări în credinţă pe tinerii aflaţi în faţa unei etape importante din viaţa lor.

 

Sâmbătă, 26 aprilie 2014, aparent o zi ca oricare alta, o zi de week-end… Însă pentru o parte din tinerii diecezei, printre care mă număr şi eu, a fost o zi deosebită, pe care au ales să o petreacă, într-un mod cu totul inedit alături de profesorii de religie dar şi părinţii inspectori, care le-au fost alături în toți acești ani.

Scopul era clar pentru toţi participanţii fie ca erau din zona Bacău, sau zona Iaşi sau zona Oneşti, Pelerinajul absolvenţilor de liceu.

Nu a contat ora matinală la care trebuia să pornim la drum într-o zi de sâmbătă, oră la care mulţi alţii erau în lumea viselor, şi nici peripeţiile din timpul pelerinajului nu ne-a oprit. Cu toţii au intrat în atmosfera de aşteptare a se întâlni cu Sfânta Fecioară Maria-Mama noastră cerească la ea acasă, la Cacica. Astfel, rugăciunea şi cântecele au făcut ca timpul să zboare şi să ajungem la destinaţie repede. Dar nu mai repede decât ne-am propus.

Astfel ne-am întâlnit la Cacica tineri din toată Moldova: din zona Bacău, Iaşi, Oneşti. Pe chipul fiecăruia se observa deja emoţia întâlnirii cu Sfânta Fecioară Maria spre a-i mulţumi pentru toate harurile primite în aceşti 4 ani de liceu şi a ne încredinţa viaţa şi viitorul în mâinile ei.

Însoţiţi de pr. Lucian Adam, pr.Petru-Sebastian Tamaş, pr. Cristinel Ghiurca și de profesorii de religie am urcat împreună spre Basilica Minor în procesiune rugându-ne sfântul rozariu. Era un singur glas dar pornit din inimile tuturor, către Mama noastră din cer.

Fără să ne dăm seama deja am intrat în biserică unde am fost întâmpinaţi de pr. Cristian Pal, care ne-a transmis salutul de bun venit şi de speranţă.

A urmat Sfânta Liturghie. Un moment de bucurie. Fiecare am primit hrană pentru suflet. Părintele Lucian la cuvântul de învăţătură din timpul predicii ne-a ajutat să înţelegem că momentele din viaţă sunt diverse dar niciodată nu suntem singuri, că mereu o avem alături pe Sfânta Fecioară Maria care ne va ajuta în orice problemă, care ne va ocroti, dar şi se va bucura alături de noi. Ea nu ne va dezamăgi niciodată. Şi de asemenea că visele mele pentru a aduce bucurie şi a prinde contur trebuie să îl aibă în centru pe Dumnezeu. Cu El imposibilul devine posibil.

După hrana sufletească a urmat şi cea trupească.

În tot acest timp aşteptam cu nerăbdare şi celelalte puncte ale întâlnirii.

Punctul de reflexie condus de părintele Petru Sebastian Tamaş ne-a ajutat să înţelegem mai bine modul în care trebuie să privim, percepem lumea, să fim mai atenţi în jurul nostru dar şi la dialogul cu lumea. De asemenea, ne-a ajutat sa ne descoperim mai mult, ne-a făcut să simţim că rugăciunile noastre nu sunt în zadar, ca mereu vom avea de câştigat dacă suntem aproape pe Mama noastră – Sfânta Fecioară Maria şi îi cerem ajutorul.

Şi chiar asta am simţit! Dacă atunci când am plecat dimineaţă unii o vedeam ca o excursie, sau eram prea puţin încrezători în ceea ce urma să însemne această zi, după cuvintele parintelui Lucian Adam si cele ale parintelui Petru Tamaş, totul începea să prindă contur. Rugăciunile noastre, atât cele personale cât si cele de grup, erau mai profunde. În glasurile noastre se simţea o schimbare. Simţeam că Sfânta Fecioară Maria este acolo cu noi, vorbeam cu ea, ne încredinţam cu totul ei şi îi ceream ajutorul. Îi mulţumeam pentru ce face pentru noi şi o rugam să ne primească în continuare şi să aibă grijă de noi.

Când meditaţia s-a terminat se vedea pe chipurile noastre că voiam mai mult. Aşa că am început adoraţia. Glasurile tuturor se auzeau în cântece de preamarire. Fiind în timpul pascal, „Cristos a înviat” a răsunat în toată Bazilica alături de cântecele şi rugăciunile către Sfânta Fecioară.

La ora 14.30 adoraţia luase sfârşit dar cu toţii am rămas în linişte în Biserică mulţumind atât pentru această zi deosebită cât şi pentru toată grija şi ajutorul primit, ştim foarte bine că rugăciunile ne-au fost ascultate!

Diferiţi, schimbaţi în bine şi mult mai încrezători am plecat spre casă. Suntem siguri: dacă învăţăm e imposibil să nu luăm bacalaureatul atâta timp cât ştim că ne aflăm sub aripa protectoare a Mamei noastre cereşti.

Cu toate astea, după ce am savurat o îngheţată oferită de părintele decan, Isidor Dâscă, caruia vrem să îi mulţumim şi să îl asigurăm că ne rugăm pentru el, ne-am oprit la Nisiporeşti pentru a ne ruga la mormântul Veronicai Antal, care cu ajutorul lui Dumnezeu v-a fi declarată Fericită.

Întoarcerea a fost diferită, se simţea încrederea tinerilor şi fericirea pe care au dobândit-o la acest pelerinaj. Cântecele de voie bună nu puteau să lipsească mai ales avâdu-l printre noi, ca solist pe părintele Lucian Adam. Ziua de 26 aprilie 2014 nu a fost o zi obişnuită, şi nici nu avea cum să fie. A fost o zi care a schimbat un grup de absolvenţi de liceu, a fost o zi în care unii tineri s-au încredinţat lui Isus, Mariei şi tuturor Sfinţilor pentru a-i ajuta, a fost o zi care ne-a dat încredere să mergem mai departe, a fost o zi care am trăit-o altfel!

Dorim să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru această zi şi pentru vremea care ne-a ajutat să ne simţim minunat, profesorilor noştri de religie, preoţilor care prin cuvintele lor ne-au mângâiat şi ne-au dat speranţă, părinţilor şi tuturor celor fără de care această zi nu ar fi fost posibilă.

A consemnat Maria-Alexandra Budău

Iată şi alte câteva păreri ale tinerilor participanţi:

Iniţial nu ştiam dacă este o idee bună să vin penru că pierdeam o zi de învăţat la simularea la matematică. În ultimul moment m-am decis şi am zis că trebuie să vin. Deşi la început tindeam să zic că îmi pare rău că am venit, datorită faptului că sunt foarte răcită şi cu o noapte înainte nu am dormit nici zece minute la sfârşitul activităţii lucrurile s-au schimbat. Cuvintele de la sfânta Liturghie şi cele de la reflexie m-au trezit la realitate. Adoraţia şi spovada m-au făcut să mă bucur că am venit aici.

Vreau să spun că nu sunt importante lucrurile exterioare: priveliştea, drumul ş.a., cât sunt de importante lucrurile care s-au întâmplat în sufletul nostru, şi asta ştie fiecare pentru el. A fost o plăcere să vin”. (Bianca)

Pelerinaul la Cacica a fost o zi pentru suflet, îmbogăţită din plin cu haruri din partea lui Dumnezeu.

O zi în care am meditat despre ce vom face în următoarea etapă a vieţii”. (Laura)

Despre această zi de sâmbătă, altfel decât cele obişnuite, alături de viitorii absolvenţi, a fost inedit, frmos, fiind prima vizită în acest loc plin de spiritualitate.

Pe lângă încărcătura spirtuală a vizitei, am avut prilejul de a cunoaşte persoane noi cu care am impărăşit sentimente comune, rugându-ne la Maica Fecioară să ne îndrume şi să ne ajute la examenul pentru care ne pregătim.

Ne întoarcem spre casă, cu speranţa că Familia din ceruri este aproape mai mult de noi şi ne va ocroti pe toți.(Iulia)

Înainte de a ajunge la Cacica termenul de « pelerinaj» a declanşat în mintea mea un singur gând: Maica Domnului. Ajunsă în lăcaşul Sfintei Fecioare şi respirând aerul proaspăt şi divin, mă simt puternică şi gata de a trece peste orice obstacol din viaţa mea. Mintea mea nutreşte numai gânduri bune şi inima mea simte ce a simţit şi Preacurata Fecioară când a învat fiul ei – Isus.

Sunt norocoasă deoarece ştiu că rugăciunile mi-au fost ascultate!

De la acest pelerinaj am învăţat că nu trebuie să ţin cont de răutăţile celorllaţi, ci să fac ceea ce consider eu şi anumesă-l urmez pe Isus până la capăt şi în acelaşi timp să o rog pe Sfânta Fecioară să mijlocească pentru mine la bunul Dumnezeu pentru a lua examenul de maturitate.”(Andreea)

Astăzi mi-am aruncat hainele încărcate cu frica de examene şi mi-am luat altele noi: pline de speranţă, şi de iubire, dar mai ales de încredere”.(Camelia)

Această zi a fost pentru mine o experienţă foarte frumoasă. L-am cunoscut mai mult pe Dumnezeu şi am comunicat cu el.

Această zi m-a ajutat să nu-mi mai fie frică pentru ceea ce urmează şi să gândesc pozitiv pentru tot ceea ce va urma.

Această experineţă mi-a plăcut şi aş dori să se mai repete”. (Loredana)

Dacă până astăzi totul a fost confuz, am realizat că cel care mă va ajuta în viaţă este doar Dumnezeu. Am lăsat toate grijile acasă şi acum toată speranţa este în ajutorul lui Dumnezeu. Am lăsat toate grijile acasă şi acum toată speranţa este în ajutorul lui Dumnezeu. Voi schimba hainele vechi mereu cu cele noi pentru a fi mai aproape de Isus.”(Bianca)

Acum, trăind această zi frumoasă, mă simt plină de curaj, nu mă mai simt singură. Ascultând predica am constat că degeaba urmez visele mele dacă în ele nu se află Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu se poate realiza nimic.

Mă bucur din toată inima mea mică că am reuşit să ajung la Mama Noastră, să o vizitez, să o salut, să îi împărtăşesc tot ceea ce am avut.”(Alexandra)

Pelerinajul la Cacica a fost o experienţă nouă şi inedtă pentru mine. Am avut ocazia să întâlnesc mulţi tineri de vârsta mea, ceea ce mă bucură enorm. Îmi doresc să revin în acest loc minunat ori de câte ori voi avea ocazia. Îmi doresc ca atât eu cât şi tinerii pe care i-am cunoscut azi şi nu numai care anul acesta susţin testul maturităţii să treacă cu bine această treaptă a vieţii şi să-şi formeze un viitor frumos aşa cum şi-l doresc şi îl doreşte şi Dumnezeu pentru ei.

Îmi doresc ca şi eu şi tinerii de vârsta mea să avem o viaţă sănătoasă de creştini adevărați”. (Carmen)

A fost o experienţă frumoasă. Chiar dacă nu este prima dată când vizitez acest loc, a fost cu totul deosebit. Această zi m-a determinat să reflectez şi să acord mai multă importanţă sufletului meu, să-mi ascult vocea interioară.

Astăzi am înţeles că orice lucru poate fi îndeplinit atâta timp cât există credinţă şi rugăciune.”(Georgiana)

Chiar dacă sunt ortodox, a fost o experienţă frumoasă şi pot spune unică până acum, chiar dacă merg destul de des la Biseerica catolică. Cu siguranţă nu voi rata o altă ocazie de a veni din nou în anii următori.”(Petruţ)

Timpul petrecut alături de Maica Domnului de la Cacica a fost un timp al regăsirii, un timp de bucurie, un timp deosebit”.(Alina)