Excelenţele voastre, preacucernici părinţi, dragi familii creştine,

Cu credinţă şi bucurie astăzi celebrăm iubirea lui Dumnezeu care ne-a dat o familie. Se cuvine să sărbătorim şi să fim recunoscători:

În primul rând, pentru că familia este un dar, un drum de sfinţenie reciprocă şi un lăcaş al laudei aduse lui Dumnezeu. Ce ar fi lumea fără familie? Ce ar fi Biserica fără familie? Credinţa copiilor se naşte din credinţa părinţilor, iubirea copiilor se naşte din iubirea părinţilor şi apoi este dată mai departe. Acest minunat schimb de daruri are loc în familie. Pentru aceasta îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-am născut într-o familie.

 

În al doilea rând, familia este speranţă. Este o lumină pentru societate şi pentru Biserică. Vitalitatea unei biserici se naşte din Euharistie dar se reflectă în familie. Ea reprezintă suflul credinţei unui popor şi oglinda speranţei sale. De aceea, la această sărbătoare manifestăm şi speranţa moştenită de la părinţii noştri. Ei ne-au învăţat că ajutorul nostru vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pământul. În Domnul îşi pune speranţa familia noastră.

Excelenţele voastre,

În rândurile din faţă se află tinerii care s-au căsătorit anul acesta şi care au început un minunat drum împreună.

Apoi, în această frumoasă biserică am venit cu toţii, copii şi tineri, părinţi şi bunici, ca o mare familie a lui Dumnezeu.

Unii, mai tineri, visează la ziua căsătoriei lor, alţii au celebrat deja 50 de ani de căsătorie, nunta de aur. Unii trăiesc încă euforia nunţii de la Cana, alţii îşi duc cu seninătate crucea vieţii de căsătorie. În numele tuturor acestora, vă rugăm astăzi să ne binecuvântaţi şi să vă rugaţi pentru noi.

Vă rugăm să oferiţi potirul mântuirii şi ostia curată în unire cu jertfele noastre. Vom pune şi noi pe altar iubirea şi speranţa noastră, munca şi grijile noastre. Ele vor deveni o ofrandă plăcută lui Dumnezeu, căruia să-i fie slavă în veci.