Articol despre rugăciunea liceenilor în Săptămâna Ecumenică

 

În biserica „Sfinţii Petru şi Paul” din Bacău, miercuri, 21 ianuarie, în faţa lui Isus, izvor şi garant al unităţii, având ca motto citatul scripturistic din evanghleia sfântului apostol Ioan 4,7 «Dă-mi să beau»” tinerii de la Colegiul Naţional Catolic „Sfântul Iosif”, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare”, Colegiul Economic „Ion Ghica”, Şcoala Gimnazială „Spiru Haret”, Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”, Colegiul Tehnic şi de Comunicaţii „N.V.Karpen”, animaţi fiind de pr. prof. Ioan Balan, pr. prof. Cătălin Farcaş şi profesorii de religie şi-au unit inimile şi glasurile în reflecţii, rugăciuni şi cântări, pentru a cere lui Dumnezeu harul unităţii pentru Biserica sa.

 

Liceenii din Bacău, cu prilejul Săptămânii Ecumenice, ne-am adunat în biserica „Sfinţii apostoli Petru şi Paul” din Bacău pentru  ne uni în rugăciune. Acest moment a fost condus de pr. prof. Ioan Balan.

Am început momentul cu următoarele cuvinte: Unde doi, sau trei,/ Se adună în numele meu,/ Sunt prezent și eu,/ În mijlocul lor. Aceste versuri au arătat dorința noastră de a ne aduna, de a ne uni pentru a-l avea mereu prezent pe Dumnezeu în mijlocul nostru. Am continuat apoi, cu rugăciunea părintelui, care ne-a deschis inimile pentru ceea ce aveam să îi cerem lui Dumnezeu: Ajută-ne să mergem împreună și să înțelegem voința Ta în toate creaturile care suferă și care vor să fie îngrijite și vindecate. Aceste cuvinte ne-au arătat motivul întâlnirii noastre, făcându-ne mai atenți la cei din jurul nostru care suferă și pe care noi trebuie să-i ajutăm, să-i ”vindecăm”. Rugăciunele spuse de tineri vorbeau despre ”apă, apa vie”, despre ”fântâna vieții”, despre întâlnirea nostră cu ceilalți, despre momentul când Isus i-a cerut samaritencei să-i ofere apă spre a-și potoli setea, acest moment arătând ceea ce noi cerem în această săptămână – unirea tuturor oamenilor sub același stindard al credinței.

Am încheiat acest moment cu binecuvântarea părintelui, îndemnul la a fi deschişi la suferinţa aproapelui.

Cântecul de la sfârşitul activităţii a mărit bucuria şi recunoştinţa noastră faţă de Dumnezeu pentru iubirea Sa față de noi, pentru creație și pentru toate câte ni le-a oferit și încă ni le oferă.

 

 

Silvia-Damiana Comorașu

Denisa Daniela Feru

Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” Bacău