Sâmbătă, 13 august 2016, în aula „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, din cadrul Parohiei „Sfântul Nicolae” din Bacău, a avut loc un curs pentru logodnici, la care au participat patru perechi de tineri. Cursul a fost ţinut de către mai mulţi specialişti de la Oficiul pentru Pastoraţia Familiei, din cadrul Diecezei de Iaşi.

Când ne-am prezentat la parohie spre a-i vorbi părintelui despre planul nostru de a ne căsători, el ne-a spus că va trebuit să mai facem un curs pe lângă cel pe care îl vom face împreună. Era vorba de un curs organizat la Bacău, la centrul decanal, unde, cel puţin aşa ne-a spus el: „O să vedeţi voi despre ce este vorba”.Sinceri să fim ne-am speriat la gândul că în jurul nostru sunt o grămadă de nunţi, iar la Bacău au fost prezente doar patru perechi de tineri. Pe moment am avut impresia că părintele paroh ne-a păcălit. Ne-a prezentat acest curs ca fiind obligatoriu, dar la el participau atât de puţini tineri. Am rămas tari şi am aşteptat să înceapă.

Pr. Felician Tiba, coordonatorul principal al cursului, a avut cuvântul de deschidere şi lui i-a revenit prima oră de curs. N-au trecut nici cinci minute şi ideea că am fost păcăliţi să participăm s-a spulberat. Ne-am dat seama că suntem în mijlocul unei realităţi pe care urma să o celebrăm, cum este sacramentul căsătoriei, dar că suntem atât de nepregătiţi pentru el şi în special pentru ceea ce urmează după. Am înţeles că nu e suficient că suntem un băiat şi o fată şi că am decis să ne căsătorim. În spatele deciziei noastre stă un şir de alte decizii; e vorba de decizia lui Dumnezeu de a ne crea, a părinţilor noştri de a accepta să fim concepuţi şi apoi de a ne naşte, e decizia lor de a ne da o anumită educaţie şi nu alta şi ceea ce este apogeu al deciziilor, este tocmai decizia de a fi împreună, de a merge alături pe acelaşi drum, ceea ce presupune o iubire-atenţie-respect, care trebuie să continue toată viaţa. Căsătoria, a spus pr. Felician, nu este ca să avem o persoană pe care să o folosim în actul conjugal, care să facă mâncare şi care să spele şi eventual să avem pe cineva pe care să ne vărsăm amarul şi nervii, ci doar pentru a-l face fericit pe celălalt. Au urmat doamna Eugenia Dămătăr, doamna Maria Gherghel, domnişoara psiholog Genoveva Burcă şi doamna Veronica Şipoş care, fiecare în domeniul şi în felul său, au căutat să ne convingă de frumuseţea sacramentului Căsătoriei, de minunăţiile pe care Dumnezeu le-a sădit în noi, de frumuseţea vieţii de familie, dacă este trăită conform cu dorinţa pe care Creatorul a avut-o încă de la început în ceea ce o priveşte. Ne-a impresionat mult mărturia dată de doamna Veronica Şipoş; o femeie parte din familia rănită care a trecut prin nenumărate încercări, dar care, dincolo de faptul că şi-a pierdut părinţii, soţul, într-un oarecare fel şi singura copilă, pentru că au decis să o ia pe alte căi decât pe cea indicată de evanghelie, cu toate acestea ea a rămas fidelă lui Dumnezeu, mai mult, credinţa fiind aceea care a ajutat-o să depăşească orice obstacol în viaţă. Şi era o mână de om! Ne-a marcat exemplul ei şi am învăţat de la ea că prin viaţa de căsătorie de fapt Dumnezeu ne vrea fericiţi, nu nefericiţi, dar fericirea depinde doar de noi, de efortul pe care îl facem ca soţi.

Şi dacă la final nimeni nu se dădea dus acasă, şi dacă părintele Felician ne-a spus de vreo trei patru ori că e gata, asta spune mult cu privire la necesitatea unui astfel de curs pentru tinerii care urmează să se căsătorească. Ne-am convins încă o dată că ştim atât de puţin cu privire la o realitatea atât de frumoasă, cum este căsătoria.

Mulţumim, părinte Felician, mulţumim colaboratorilor pe care îi aveţi, mulţumim episcopilor şi preoţilor din parohii care promovează pastoraţia familiei, mulţumesc celorlalte perechi de tineri care nu s-au temut să-şi ofere un dar atât de preţios.

Iuliana şi Adrian

Imagini de la întâlnirea logodnicilor